Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. égaler)
1. tr., refl. a face, a deveni egal; a fi sau a face să fie la fel cu altul în anumite privinţe.
2. tr. (sport) a atinge acelaşi număr de puncte cu altcineva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. égalable)
2. (antonime) inegalabil, neegalabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. egala)
1. egalat, egalizare, egalizat.
2. acțiunea de a egala și rezultatul ei.
3. ajungere (sau aducere a cuiva) la același nivel (de evoluție, de dezvoltare, de importanță, al calității, al cantității, al intensității etc.).
4. comparare.
5. (sport) obținere a aceluiași număr de puncte.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. régaler)
1. tr., refl. a(-şi) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine.
2. tr. (fig.) a desfăta, a încânta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. regale. fr. régale)
1. vechi instrument muzical de suflat cu claviatură, un fel de orgă portativă.
2. unul dintre registrele orgii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amper + spiră)
1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angrström)
1. unitate de măsură pentru lungime, egală cu 1/10000 dintr-un micron.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anizodactil + -ie)
1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Anisodontie)
1. dezvoltare inegală şi asimetrică a dinţilor omologi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anisogone, lat. anisogonus)
1. (despre hibrizi) care prezintă carac-tere paterne combinate în măsură inegală.