Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égoïsme)
1. preocupare exagerată faţă de propria persoană şi de interesele personale, în dauna intereselor şi drepturilor celorlalţi.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. égoïste)
2. (cel) care este ocupat doar de propriul interes, care se gândește doar la sine.
3. I. care apare în principal sau în întregime din preocuparea pentru sine.
4. II. cel care pune în practică egoismul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. égomisme, cf. lat. egomet „eu însumi”)
1. egoism absolut, în care fiecare se crede singura ființă existentă.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (egoist + -ic)
1. determinat de egoism, care denotă egoism; egoist.