Dictionar

Rezultate secundare (Elector):

Autoselector

Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- +selector)

1. incubator pentru clocitul ouălor de peşte.


Elector, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électeur)

1. s. m. f. persoană care are dreptul de a participa la o alegere.

2. s. m. (în Imperiul Romano-German) principe sau prelat care avea dreptul de a-l alege pe împărat.


Electoral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électoral)

1. referitor la alegeri; care ține de alegeri; propriu alegerilor.

2. (politică) campanie = perioadă premergătoare alegerilor, în care candidații și partidele lor se promovează.

3. (politică) registru ~ = sistem național de înregistrare și date de identificare actualizate ale cetățenilor români, cu drept de vot, și a informațiilor privind repartizarea acestora la secțiile de votare.


Electoralism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. électoralisme)

1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obţinerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.


Electorat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électorat, germ. Electorat)

1. demnitatea de elector (II).

2. teritoriu supus unui elector (II).

3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale.


Preselector

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. présélecteur)

1. dispozitiv care pregăteşte dinainte condiţiile necesare unei schimbări de viteză.

2. mecanism de comutaţie auxiliar din ansamblul unui schimbător automat, cu preselecţie directă.


Bos

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. boss)

1. patron; căpetenie, iniţial în S.U.A.

2. personaj investit cu responsabilitate şi autoritate; şef local al unui partid politic, al unui grup electoral; şef.


Bosism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bossisme)

1. organizare electorală puternic dezvoltată în S.U.A., potrivit căreia alegătorii se grupează în jurul şefilor.


Cens

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. census, fr. cens)

1. (în Roma antică) recensământ al verii şi al cetăţenilor din cinci în cinci ani în vederea stabilirii impozitelor, a recrutării tinerilor etc.

2. (în feudalism) prestaţie anuală în natură sau în bani datorată seniorului, de către posesorul pământului.

3. grupare a unor cetăţeni sau a tuturor locuitorilor unei ţări după diverse criterii.

4. (în capitalism) cuantum minim de impozit care, în anumite sisteme electorale, dreptul unui cetăţean aleagă sau fie ales.


Cenzitar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. censitaire)

1. care se bazează pe sens.

2. sistem ~ = sistem electoral în care dreptul de vot al cetăţenilor era stabilit în funcţie de averea lor.


Circumscripţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonscription, lat. circumscriptio)

1. delimitare teritorial-administrativă în cadrul unui oraş, judeţ, sector etc.; secţie, serviciu, instituţie care se ocupă cu o anume activitate (financiară, medicală, de poliţie etc.).

2. ~ electorală = unitate administrativă constituită cu ocazia alegerilor; ~ sanitară = unitate teritorială de bază în sistemul de ocrotire a sănătăţii.


Colegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică.

2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii.

3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate.

4. (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie.

5. ~ de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială.

6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc.

7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social.

8. instituţie de învăţământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.

9. ~ de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie.