Dictionar

elită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élite)

1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales.
2. de ~ = ales, deosebit.
3. parte a unei societăți împărțite în clase antagoniste, care are o poziție superioară în ansamblul grupului social respectiv.
4. teoria ~lor = elitism.
5. plantă izolată care întrunește în cea mai mare măsură complexul de caractere și însușiri pentru ameliorare.
 

bachelită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bakélite)

1. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante.
 

belită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bellite)

1. exploziv de siguranță în minele de cărbuni.
 

elitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élitaire)

1. care aparține elitei; elitist.
2. (despre teorii, doctrine) care atribuie elitei rolul conducător în viața socială.
 

encefalomielită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. encéphalomyélite)

1. inflamație a creierului și a măduvei spinării.
 

endotelită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endothélite)

1. inflamație a endoteliului.
 

leucomielită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. leucomyélite)

1. inflamație a substanței albe a măduvei spinării.
 

acromionită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acromionite)

1. osteomielită la (în) acromion.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

alejanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégeance)

1. obligație de fidelitate și supunere față de o națiune, de un suveran.
 

amplituner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amplituner)

1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
 

antipoliomielitic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antipoliomyélitique)

1. I. care luptă cu poliomielita; destinat să trateze sau să prevină poliomielita.
2. II. vaccin care este folosit împotriva poliomielitei.
 

bacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bacca)

1. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos (reprezentanți: agrișa, coacăza).
2. boabă.