OK
X
elucubrare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. elucubra)
1.
(ieșit
din
uz)
elaborare
cu
multă
trudă
a
unei
opere;
elucubrat,
elucubrație.
2.
(ironic)
spunere
a
unor
enormități;
elucubrat,
elucubrație.
elucubraţie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. élucubration, lat. elucubratio)
1.
lucrare
compusă
cu
multă
osteneală
şi
răbdare,
lucrând
ziua
şi
noaptea;
elaborare
cu
multă
trudă
a
unei
opere;
elucubrat,
elucubrare.
2.
expunere
haotică;
divagație.
3.
(ironic)
spunere
a
unor
enormități;
elucubrat,
elucubrare.
4.
(depr.)
combinaţie,
lucrare
haotică
şi
greoaie,
cu
idei
încâlcite,
absurde;
aberaţie.
elucubrat, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (vb. elucubra)
1.
I.
(ieșit
din
uz)
elaborat
cu
multă
trudă.
2.
(ironic)
care
conține
enormități.
3.
II.
elucubrare.