Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire, lat. emissarius)
1. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émissaire)
1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale.
2. limbă de gheaţă scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un gheţar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hémisphère)
1. (mat.) jumătate dintr-o sferă.
2. ~ cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăţi ale creierului mare.
3. fiecare dintre cele două jumătăţi ale sferei cereşti sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv, de cel terestru şi de primul meridian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hémisphérique)
2. care are forma unei jumătăți de sferă.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
3. EN abjection; explosive abscission; forcible ejection
4. DE Abschleuderung
5. RU оттaлкивaние; отбрaсывaние; отстрелывaние
6. HU kibocsájtás, kisugárzás, kipufogás
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émission, lat. emissio)
1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc.
2. evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic.
3. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc.
4. marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație.
5. program transmis prin radio sau televiziune.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. académicien)
1. membru (de onoare sau titular) al unei academii; academist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. académiste)
1. I. referitor la academism, care aparține academismului.
2. II. (rar) membru sau elev al unei academii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. ampicillin)
1. (farm.) antibiotic cu spectru larg din clasa beta-lactaminelor, care acționează asupra bacteriilor gram-pozitive și asupra anumitor bacterii gram-negative; penicilină semisintetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anarchisme, rus. anarhizm, germ. Anarchismus)
1. concepţie, mişcare social-politică extremistă care neagă necesitatea statului şi formele lui de organizare, a ordinii şi disciplinei sociale în general.