Rezultate principale (Emisiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émission, lat. emissio)
1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc.
2. evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic.
3. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc.
4. marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație.
5. program transmis prin radio sau televiziune.
Rezultate secundare (Emisiune):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emisiune + anchetă)
1. emisiune în care se efectuează o anchetă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emisiune + mamut)
1. emisiune de foarte mari proporții.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exoémission)
1. emisiune de electroni de către o suprafaţă (ne)metalică supusă în prealabil unei acţiuni fizice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoémission)
1. emisiune de electroni prin efect fotoelectric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioémission)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémission, lat. remissio)
1. iertare.
2. (la catolici) iertare a păcatelor.
3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)
1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.
2. semn grafic care indică această intonaţie.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)
1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.
3. iniţiativă într-un joc sportiv.
4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.
5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.
6. (med.) acces (2), criză, şoc.
7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)
2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.
3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. banca, fr. banque)
1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit.
2. ~ de emisiune = instituţie care are dreptul să emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.
3. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. contrahere)
1. refl. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică.
2. (med.) a se contracta.
3. tr. a reduce o frază la o propoziţie prin reducerea fiecărei propoziţii la o parte din ea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diphtongue, lat. diphtonus, gr. diphtongos)
1. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală şi vocală) pronunţate în aceeaşi silabă.