Dictionar

Rezultate principale (Emisiune):

Emisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émission, lat. emissio)

1. faptul de a emite, de a pune în circulație; producere de către un organ, de către un corp sau un dispozitiv a unui sunet, a unei radiații etc.

2. evacuare a aburului din cilindrul mașinilor sau din rotorul turbinelor cu abur după ce acesta a efectuat lucrul mecanic.

3. punere în circulație a unor hârtii de valoare, monede, medalii, mărci și efecte poștale de către un stat, o bancă etc.

4. marcă poștală sau serie de mai multe mărci puse oficial în circulație.

5. program transmis prin radio sau televiziune.


Rezultate secundare (Emisiune):

Emisiune-anchetă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emisiune + anchetă)

1. emisiune în care se efectuează o anchetă.


Emisiune-mamut

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (emisiune + mamut)

1. emisiune de foarte mari proporții.


Exoemisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exoémission)

1. emisiune de electroni de către o suprafaţă (ne)metalică supusă în prealabil unei acţiuni fizice.


Fotoemisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photoémission)

1. emisiune de electroni prin efect fotoelectric.


Radioemisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radioémission)

1. emisiune radiofonică.


Remisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rémission, lat. remissio)

1. iertare.

2. (la catolici) iertare a păcatelor.

3. atenuare progresivă, până la vindecare, a manifestărilor unor boli: remitenţă.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Atac

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attaque)

1. faptul de a ataca; acţiune de luptă ofensivă.

2. agresiune împotriva cuiva.

3. iniţiativă într-un joc sportiv.

4. jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe.

5. acţiune violentă şi susţinută împotriva unor teorii, concepţii etc.

6. (med.) acces (2), criză, şoc.

7. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet.


Aură

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. aura)

1. aureolă (5).

2. stare particulară care precedă o criză de epilepsie.

3. fenomen biofizic dintr-un câmp de emisiune a unor radiaţii ale corpului, de natură luminoasă sau electromagnetică.


Bancă 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. banca, fr. banque)

1. instituţie financiară care efectuează operaţii de plată şi de credit.

2. ~ de emisiune = instituţie care are dreptul emită bancnote; bilet de ~ = bancnotă.

3. ~ de date (sau de informaţii) = instituţie specializată în stocarea şi furnizarea de informaţii prelucrate cu ordinatorul; ~ de organe = serviciu într-un spital care conservă organe anatomice în vederea utilizării lor pentru transplant.


Contrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. contrahere)

1. refl. (despre două vocale, silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică.

2. (med.) a se contracta.

3. tr. a reduce o frază la o propoziţie prin reducerea fiecărei propoziţii la o parte din ea.


Diftong

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diphtongue, lat. diphtonus, gr. diphtongos)

1. emisiune vocalică din două sunete diferite (semivocală şi vocală) pronunţate în aceeaşi silabă.