OK
X
emoționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. émotionner)
1.
tr.
a
provoca
o
emoție.
2.
refl.
a
fi
cuprins
de
emoție.
emoționabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. émotionnable)
1.
care
se
emoționează
ușor;
emotiv.
emoționabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (emoționabil + -itate)
1.
caracter
emoționabil;
emoționalitate,
emoționare.
emoțional, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. émotionnel, germ. emotional)
1.
propriu
emoțiilor;
provocat
de
emoție;
care
provoacă
emoție;
emotiv
(I).
emoționalitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (emoțional + -itate)
1.
emoționabilitate.
emoționant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. émotionant)
1.
care
emoționează;
tulburător,
mișcător.
emoționare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. emoționa)
1.
acțiunea
de
a
(se)
emoționa
și
rezultatul
ei;
tulburare.
2.
emoționabilitate.
abreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abréaction)
1.
(psihan.)
reapariție
bruscă
a
unor
tensiuni
emoționale,
regulate.
2.
reacție
de
eliberare
a
unor
tensiuni
emoționale
care
altfel
ar
întreține
conflictele
psihice
și
ar
genera
tulburări
durabile;
reacție
de
apărare.
3.
sin.
catharsis.
afect
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Affekt, lat. affectus)
1.
reacție
emoțională
intensă
și
de
scurtă
durată.
2.
denumire
generică
pentru
stările
sau
reacțiile
afective.
3.
(med.)
leziune.
complexual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. complexuel)
1.
referitor
la
complex
(II,
4),
la
natura
sa
emoțională.
confiență
Parte de vorbire:
s.f. (franțuzism învechit)
Etimologie: (fr. confiance)
1.
credință
spontană
sau
dobândită
în
valoarea
morală,
emoțională,
profesională
a
altei
persoane,
pe
care
o
credem
incapabilă
de
înșelăciune,
trădare
sau
incompetență;
sentiment
de
siguranță
vizavi
de
cineva
sau
de
ceva;
încredere
în
cineva.
2.
(var.)
confianță,
conființă.
3.
(antonim)
mefiență.
decondiționare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (decondiţiona)
1.
acțiunea
de
a
decondiționa.
2.
proces
terapeutic
destinat
eliminării
unor
tulburări
emoționale
de
tip
nevrotic.
deliriciza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (de1- + liriciza)
1.
a
goli
poezia
de
fiorul
ei
emoțional,
liric.