Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. empirique, lat. empiricus, gr. empeirikos)
1. care se bazează doar pe experiență, observație, nu pe teorie sau raționament.
2. referitor la empirism; empirist.
3. medicină ~ă = medicină care se bazează exclusiv pe experiență.
4. (antonime) rațional, științific.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (empiric + -esc)
1. care aparține empirismului; care se referă la empirism; care se bazează exclusiv pe experiență; empiric.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ajuster)
1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu şi regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. apriorisch)
1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.
2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. guérisseur)
1. cel care pretinde că vindecă, care profesează vindecarea prin mijloace empirice; tămăduitor, vraci.
Parte de vorbire: s.f. (pop. și fam.)
Origine: (doctor + -easă)
1. femeie care practică medicina, doctoriță; soție de doctor.
2. femeie care vindecă bolile cu mijloace empirice.
3. (var.) doftoreasă, (pop.) doftoroaie.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (empiric + -esc)
1. care aparține empirismului; care se referă la empirism; care se bazează exclusiv pe experiență; empiric.