Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anencéphale)
1. monstru lipsit de creier; individ sau animal care nu are encefal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atélencéphale)
1. monstru care prezintă atelencefalie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diencéphale)
1. segment al encefalului sub emisferele cerebrale, între telencefal şi mezencefal; creier intermediar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. encéphale)
1. totalitatea centrilor nervoşi centrali care se găsesc în cutia craniană; creier.
Parte de vorbire: afix
Origine: (fr. encéphal/o/-, -encéphale, -encéphalie, cf. gr. enkephalos)
1. „creier, encefal; cerebral”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. encéphalalgie)
1. (med.) durere de cap intensă și profundă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anencéphale)
1. monstru lipsit de creier; individ sau animal care nu are encefal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anencéphalie)
1. (med.) monstruozitate caracterizată prin lipsa sau reducerea encefalului (la nou-născuți).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anoblepsie)
1. (med.) sindrom care se manifestă prin fixarea privirii în sus (posibil simptom al encefalitei), ca urmare a devierii spastice a globilor oculari.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arachnoïde)
1. adj. asemănător cu o pânză de păianjen.
2. s. f. meningea mijlocie care înveleşte encefalul şi măduva spinării.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atélencéphale)
1. monstru care prezintă atelencefalie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atéléncéphalie)
1. (med.) anomalie constând în dezvoltarea incompletă a encefalului.