Dictionar

Rezultate secundare (Enervant):

Enervant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énervant)

1. care enervează; supărător, iritant.


Calmant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. calmant)

1. (medicament, procedeu) care suprimă durerile; tranchilizant.

2. I. care calmează, în sens fizic sau în sens moral.

3. (med.) care atenuează iritațiile țesuturilor; care ușurează efectele bolii, durerii fizice sau excitației nervoase; analgezic, sedativ.

4. II. remediu care calmează durerea sau excitația nervoasă.

5. (antonime) agasant, angoasant, enervant, excitant, iritant.


Iritant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. irritant)

1. care irită, supără; enervant.


Ambaras

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. embarras)

1. ambuteiaj.

2. obstacol care oprește, care împiedică realizarea a ceva; ceea ce împiedică o acțiune, i se opune, o încetinește.

3. poziție jenantă, situație dificilă și enervantă; jena rezultată din această situație.

4. disconfort în acțiune sau vorbire; confuzie, jenă.

5. stare de spirit care rezultă dintr-o situație dificilă; incertitudine intelectuală.

6. încurcătură, jenă financiară, penurie.

7. perplexitate.

8. (var.) ambara.


Invadent, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (it. invadente)

1. (persoană, stat, armată) care invadează un teritoriu străin; invadator, cotropitor, năvălitor.

2. (fig.) (despre persoane) care se ocupă necuvenit și enervant de treburile altora.


Plicticos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (grec. πληκτικός)

1. care produce plictiseală; plictisitor.

2. care supără; supărător, plictisitor.

3. care enervează; enervant, plictisitor.

4. (prin ext.) neinteresant; plictisitor.

5. (var.) plecticos.


Plictisitor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (plictisi + -tor)

1. care plictisește; care produce plictiseală; plicticos.

2. care supără; supărător, plicticos.

3. care enervează; enervant, plicticos.

4. (prin ext.) neinteresant; plicticos.

5. (var.) (înv.) plectisitor.