OK
X
enervație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. énervation, lat. enervatio)
1.
ablațiune
sau
secționare
a
unui
nerv,
a
unui
grup
de
nervi
ori
a
unui
ganglion
nervos.
denervare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. dénervation)
1.
acțiunea
de
a
denerva
și
rezultatul
ei.
2.
(med.)
îndepărtare
pe
cale
mecanică
sau
chimică
a
formațiilor
nervoase
dintr-un
anumit
organ
sau
regiune
anatomică.
3.
(med.)
ablațiune
sau
secționare
a
unui
nerv
sau
a
unui
grup
de
nervi;
enervație.
enervare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (enerva)
1.
acțiunea
de
a
(se)
enerva
și
rezultatul
ei.
2.
tensiune
nervoasă
manifestată
prin
neliniște,
nerăbdare,
agitație;
iritare,
înfuriere.
3.
(med.)
ablațiune
sau
secționare
a
unui
nerv
sau
a
unui
grup
de
nervi;
enervație.