Dictionar

entomologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. entomologie)

1. ramură a zoologiei care studiază insectele; (rar) insectologie.
2. (var.) (înv.) entomologhie.
 

acridologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acrido- + -logie)

1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.
 

araneografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aranéographie)

1. parte a entomologiei, care se ocupă cu descrierea păianjenilor.
 

araneologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aranéologie)

1. (zool.) parte a entomologiei referitoare la păianjeni; arahnologie.
 

bipenat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bipenné)

1. (despre frunze compuse) cu pețiolurile dispuse de două ori penat.
2. (botanică) se referă la o frunză penată ale cărei foliole sunt ele însele penate.
3. (entomologie) care are două aripi; dipter.
 

cerambicide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. cérambycidés)

1. (entomologie) familie de insecte coleoptere cu antene foarte lungi, cu corpul lung și viu colorat, cu larve xilofage; (la sg.) insectă din această familie.
 

endofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (endofag + -ie)

1. (entomologie) însușirea unor insecte de a se alimenta în spații închise.