Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. enthousiaste)
1. avântat, înflăcărat, stăpânit de entuziasm.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désabusé)
1. care și-a pierdut speranțele, entuziasmul; dezamăgit.
3. (antonime) entuziast, entuziasmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dithyrambe, lat. dithyrambus, gr. dityrambos)
1. (ant.) cântec în onoarea zeului Dionysos, executat cu prilejul sacrificării unei victime, menit să producă extazul colectiv cu ajutorul unor mişcări ritmice şi prin aclamaţii rituale.
2. poem liric pe un ton entuziast.
3. (fig.) elogiu exagerat adus cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inflammable)
1. (despre corpuri, substanţe) care se aprinde uşor.
2. (fig.) înfocat, entuziast, aprins.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ovation, lat. ovatio)
1. manifestare publică prin aclamaţii şi aplauze entuziaste de admiraţie sau aprobare faţă de cineva sau faţă de o acţiune, o iniţiativă etc.