Dictionar

enumerare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT enumeratio
2. FR énumeration
3. EN enumeration
4. DE Aufzählung
5. RU перечисление; исчисление
6. HU felsorolás
 

listă; catalog; enumerare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT catalogus
2. FR catalogue
3. EN list; catalogue
4. DE Katalog; Verzeichnis
5. RU кaтaлоr; список
6. HU lista; katalógus; felsorolás
 

abc

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abc)

1. carte pentru învățarea alfabetului; abecedar.
2. enumerarea primelor litere ale alfabetului.
3. (fig.) principiile elementare, începutul, baza unei arte sau a unei științe.
 

enumerativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. énumératif)

1. care conţine o enumerare.
 

enumeraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énumération, lat. enumeratio)

1. enumerare.
2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă.
3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie.
 

etcetera

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (lat. et caetera)

1. (arată că enumerarea ar putea fi continuată) şi alţii, şi altele, şi aşa mai departe.
2. (var.) (var.) et caetera, et cetera, (înv.) ecetera, (înv.) etțetera, (înv.) ețetera.
3. (abrev.) etc.
 

exhaustiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exhaustion, lat. exhaustio)

1. epuizare (completă) de energie, sleire.
2. acțiunea de a epuiza un lichid sau fluid.
3. (matematică) descrie o metodă de calcul care face posibilă obținerea unor rezultate din ce în ce mai precise.
4. (logică) metodă de analiză constând în enumerarea tuturor cazurilor posibile, a tuturor ipotezelor cuprinse într-o întrebare.
5. (var.) (înv.) esaustiune.
 

inventar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inventaire, lat. inventarium)

1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri.
2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.).
3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală.