Rezultate principale (Episcop):
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Episkop, fr. épiscope)
1. aparat de proiecţie prin reflexie a obiectelor opace.
2. (mil.) dispozitiv optic cu oglinzi, la tancuri, care permite cercetarea câmpului prin feres-trele de observare.
Rezultate secundare (Episcop):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épiscopal, lat. episcopalis)
1. (bis.) referitor la episcop, la episcopat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiscopat, lat. episcopatus)
1. (bis.) rangul, demnitatea, funcţia de episcop; durata sa, episcopie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiscopie)
1. proiectare a obiectelor opace cu ajutorul episcopului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annate, lat. annata)
1. (ist.) redevenţă percepută de papalitate de la episcopii şi abaţii nou instalaţi, echivalând cu veniturile lor pe un an.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. archidiocésain)
1. care ține de o arhidieceză, privitor la o arhidieceză; care depinde de o arhiepiscopie, care aparține unei arhiepiscopii; arhiepiscopal, (var.) arhidiocezan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. archidiocèse)
1. dieceză condusă de un arhiepiscop.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archiépiscopal)
1. referitor la arhiepiscop sau la arhiepiscopie; (înv.) arhiepiscopesc.
2. care aparţine unui arhiepiscop, care se raportează la funcția de arhiepiscop; (înv.) arhiepiscopesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiépiscopat)
1. funcţie, rang de arhiepiscop.