OK
X
epistolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. epistola)
1.
scrisoare.
2.
poezie
lirică
cu
caracter
filozofic,
moral
etc.
sub
formă
de
scrisoare.
epistolar, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. épistolaire, lat. epistolaris)
1.
I.
care
se
referă
la
o
corespondență
prin
epistole;
referitor
la
arta
de
a
redacta
scrisori;
compus
în
stil
de
scrisoare.
2.
II.
carte
care
cuprinde
indicații
și
reguli
privitoare
la
modul
de
compunere
a
epistolelor.
3.
colecţie
de
scrisori
publicate.
epistolier, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. épistolier)
1.
autor
de
scrisori
literare.
2.
cel
care
excelează
în
arta
epistolară.
epistolograf
Parte de vorbire:
s.m. (înv.)
Etimologie: (it. epistolografo)
1.
autor
de
scrisori,
de
epistole;
(înv.)
epistolar.