Dictionar

Erbicid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. herbicide)

1. (substanţă) care distruge buruienile din culturi.


Erbicida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (erbicid)

1. a aplica erbicide pe un teren.


Agrochimie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrochimie)

1. ştiinţă care studiază interacţiunile dintre substanţele chimice, microorganisme şi plantele superioare.

2. chimie aplicată la nevoile agriculturii pentru producerea de îngrășăminte, pesticide, erbicide etc.


Erbicida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (erbicid)

1. a aplica erbicide pe un teren.