Dictionar

tinerețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tânăr + -ețe)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; iuventute.
2. perioada în care un animal sau o plantă nu și-a atins deplina dezvoltare.
3. stare a omului tânăr caracterizată prin vigoare și prospețime.
4. (cu sens colectiv) mulțimea tinerilor dintr-o comunitate; tineret.
5. (antonim) bătrânețe.
 

adosat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adossé, lat. adossatus)

1. așezat adaxial.
2. (bot.) orientat spre axă.
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcție) lipită de un edificiu.
 

alveolectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéolectomie)

1. rezecție a peretelui osos al unei alveole dentare.
 

ambrazură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrasure)

1. deschizătură în peretele unei fortificații, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o ușă sau o fereastră.
 

ambrozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
 

anchiloglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankyloglossie)

1. aderență a limbii la gingii, sau la peretele bucal.
 

angionevroză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angioneurose)

1. nevroză a peretelui unui vas sangvin, venos sau capilar.