erou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héros, lat. heros)

1. (ant.) personaj mitologic născut dintr-un muritor și o divinitate, înzestrat cu puteri supraomenești și despre care se povesteau fapte mărețe; semizeu.
2. (p. ext.) denumire dată de greci unor oameni deosebit de viteji, autori ai unor fapte mărețe.
3. persoană vestită prin forța, vitejia și biruințele sale în războaie, în lupte; personalitate distinsă prin faptele sale mărețe.
4. ostaș căzut pe câmpul de luptă.
5. persoană deosebită prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale mărețe; om care se distinge în mod special într-un anumit domeniu.
6. personaj principal al unei întâmplări.
7. (în trecut) erou al muncii (socialiste) = titlu de înaltă distincție acordat de stat persoanelor care se deosebesc printr-o muncă de valoare excepțională pentru societate; persoană care a primit acest titlu.

antierou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.

bolerou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boléro)

1. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față.
2. vestă scurtă, până deasupra taliei și deschisă în față, purtată inițial de dansatorii de bolero din Andaluzia.

borderou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordereau)

1. listă, tablou care cuprinde sumele unui cont, hârtiile unui dosar etc.

supererou

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (super + erou, cf. engl. superhero)

1. erou (de benzi desenate) cu puteri supraomenești; supraom.

antierou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.

apoteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă și triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.

bildungsroman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bildungsroman)

1. roman care înfățișează procesul de formare a personalității eroului sub acțiunea educației și a experienței dobândite.

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).

caciucea

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. cachucha)

1. dans andaluz plin de temperament, asemănător cu boleroul și fandangoul, executat solo de un bărbat sau de o femeie, cu acompaniament de chitară; melodia corespunzătoare.

confident, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confident, lat. confidens)

1. cel căruia i se fac confidențe.
2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog.