Rezultate principale (Escorta):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escorter)
1. a însoţi, a păzi cu escortă.
2. (fam.) a însoţi, a întovărăşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escorte)
1. grup de oameni înarmaţi, trupă care însoţeşte pe cineva pentru a-l proteja sau supraveghea; suita unui demnitar.
2. formaţie de (aero)nave de luptă care însoţeşte un convoi de nave comerciale, pentru a le proteja împotriva inamicului.
Rezultate secundare (Escorta):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canonnière)
1. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. contre-torpilleur)
1. (marină) navă militară rapidă, cu capabilități antiaeriene, antisubmarin și anti-navă, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor inamice, precum și pentru escortarea navelor mari sau care nu se pot apăra; distrugător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convoyage)
1. (mil.) dirijare de avioane noi pe teatrele de operaţii.
2. escortare a unui convoi de nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corvette)
1. navă de luptă de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată uşor şi având mobilitate mare în acţiune, folosită pentru escortă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croiseur)
1. navă militară cuirasată, rapidă, armată cu tunuri de calibru mijlociu, pentru misiuni de luptă, de escortă, de recunoaştere etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escorter)
1. a însoţi, a păzi cu escortă.
2. (fam.) a însoţi, a întovărăşi.