Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. esthétique, gr. aisthetikos, aisthetike)
1. s. f. știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei.
2. s. n. art. ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică.
4. adj. care aparține esteticii, privitor la estetică; care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii; frumos.
Parte de vorbire: adv. (înv.)
Origine: (it. esteticamente, cf. fr. esthétiquement)
1. din punct de vedere estetic; conform legilor, cerințelor de frumusețe; esteticește.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (estetic + -ește)
1. din punct de vedere estetic; conform cu estetica; (înv.) esteticamente.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. esthéticien)
1. specialist în estetică, în teoria și principiile frumuseții.
2. persoană care oferă tratamente de înfrumusețare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alittérature)
1. literatură lipsită de valoare estetică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. germ. anästhetisch, fr. anesthétique)
1. care nu are caracter estetic; lipsit de estetică; inestetic, urât.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiesthétique)
1. împotriva (regulilor) esteticii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anti-pièce)
1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autonomisme)
1. tendință pentru autonomie; autonomie.
2. doctrină politică care susține dobândirea sau conservarea autonomiei politice a unei națiuni sau regiuni.
3. atitudine teoretică în estetică, teoria artei și critica de artă care exagerează autonomia esteticului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. barocchista)
1. I. referitor la barochism, estetica barocă.
2. II. adept al barochismului.