Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carotter)
1. (fam.) a înşela; a estorca.
2. a juca la biliard astfel încât adversarului să-i rămână o lovitură dificilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (extorca)
1. acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcare.
2. acțiunea de a obține ceva de la cineva prin forță, amenințare, șantaj sau prin orice alt mijloc de presiune.
3. (var.) estorcație, estorcațiune, extorcațiune.