Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. étancher)
1. a face etanș un recipient, o cameră et cetera; a închide ermetic interstițiile; a etanşa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (etanșeiza)
1. acțiunea de a etanșa un corp și rezultatul acestei acțiuni; închidere ermetică, etanșare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabine)
1. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc.
2. ~ telefonică = cabină amenajată şi echipată cu un post telefonic; ~ spaţială = compartiment etanşeizat al unei nave spaţiale în care stau astronauţii în timpul zborului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écluse)
1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. étancher)
1. a face etanş un recipient, o cameră etc.; a etanşeiza.