Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnie)
1. unitate etnică, determinată în timp şi spaţiu, cu trăsături de civilizaţie şi cultură (limbă, tradiţii etc.) comune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. discrimination, lat. discriminatio)
1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.