eventual, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éventuel)

1. (și adv.) care se poate întâmpla; posibil, probabil.

eventualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éventualité)

1. situație care s-ar putea ivi; împrejurare viitoare posibilă.

ancheta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. enquêter)

1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.

autopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autopompe)

1. autocisternă cu o pompă acționată de un motor.
2. mașină de pompieri echipată cu pompă și eventual o rezervă de apă.

autoreglaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoréglage)

1. proprietatea unui mecanism de a reveni la regimul normal de funcționare după o eventuală perturbare; autoreglare.

centură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.

defectoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. défectoscopie)

1. examinare a structurii materialelor sau a diferitelor piese în scopul descoperirii unor eventuale defecte.
2. metodă de diagnosticare pentru identificarea posibilelor defecte ale sistemelor de conducte sau țevi.

disuasiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissuasion)

1. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea.
2. ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile.