Rezultate secundare (Evident):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. évident, lat. videns)
1. (şi adv.) vădit, neîndoielnic, clar, limpede.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT manifestus; argutus; distinctus
2. FR distinct; franc; franche; flagrant; évident; manifeste
3. EN distinct; marked; manifest; evident; apparent
4. DE deutlich; ersichtlich; augenfällig; offenkundig; offenbar; evident
5. RU явственный; явный; отчетливый; четкий; видимый
6. HU nyilvánvaló; kétségtelen; feltűnő, találó, frappáns; különböző, megkülönböztető
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évidence, lat. evidentia, it. evidenza)
1. faptul de a fi evident, caracterul a ceea ce este evident.
2. a scoate în ~ = a reliefa, a sublinia.
3. înregistrare a fenomenelor, bunurilor, persoanelor etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (evidenţă + -ia)
1. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca.
2. tr. a sublinia, a pune în evidenţă.
3. a recunoaşte oficial meritele în muncă ale cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (evidenţia)
1. (cel) care s-a remarcat (în muncă); căruia i s-au recunoscut oficial meritele.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT inconspicuus; non significans
2. FR peu évident; peu apparent
3. EN inconspicuous; of mean appearance
4. DE unansehnlich; unmerklich; nicht auffallend; unauffällig; unbedeutend
5. RU незaметный; неявный
6. HU jelentéktelen, nem szembetűnő, alig látható
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ab- + alienare, cf. engl. abalienation, fr. abaliénation, lat. abalienatio)
1. (med.) pierdere sau diminuare marcată și evidentă a facultăților mintale; alienație.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstrus, lat. abstrusus „disimulat, ascuns”)
1. care este greu de înțeles, de pătruns; abscons.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accentuer)
1. tr. a scoate în evidenţă prin accent.
2. (fig.) a reliefa, a sublinia.
3. refl. (fig.) a se mări, a creşte treptat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accentuation)
1. acțiunea de a (se) accentua; accentuare, (înv.) accentuațiune.
2. maniera de plasare a semnelor grafice numite accente.
3. actul de a sublinia ceva, de a a scoate în evidență.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)
1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.
2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alfabet + -ar)
1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidenţă care indică litera la care au fost arhivate unele documente.