evita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. éviter, lat. evitare)

1. a ocoli, a se feri de...
2. a împiedica; a înlătura.
3. (despre o navă la ancoră) a veni cu prova în vânt sau în curent.

evitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évitable, lat. evitabilis)

1. care poate fi evitat; care poate să nu aibă loc; de care putem scăpa.
2. (antonime) inevitabil, neevitabil.

evitabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (evitabil + -itate)

1. caracterul a ceea ce este evitabil.

evitaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. évitage)

1. (marină) poziția pe care o ia o navă, sub acțiunea vântului și a curenților, în jurul punctului său de ancorare; evitare.

evitare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (evita)

1. acțiunea de a evita.
2. poziția pe care o ia o navă aflată la ancoră sub acțiunea vântului și a curenților; evitaj.
3. manevră întreprinsă de o navă pentru întoarcere sau pentru a ocoli o altă navă.

levită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lévite)

1. redingotă lungă de la sfârșitul sec. XVII
2. model vechi de rochie largă și foarte lungă.

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.

alertă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.
2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.
3. semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești.
4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.

arboricid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. arboricide)

1. I. care distruge copacii; care servește pentru combaterea unor plante lemnoase.
2. II. substanță pentru combaterea anumitor plante lemnoase sau la devitalizarea rădăcinilor.

barieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrière)

1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare.
2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea.
3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc.
4. linie de plecare (la cursele de cai); start.
5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv).

brahilogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brachylogie)

1. elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei, exprimat anterior; brevilocvență.

capitulard, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capitulard)

1. care capitulează, care se hotărăște ușor să capituleze; capitulant.
2. (prin ext.) care evită în mod obișnuit pericolul, dificultatea.