Dictionar

evoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. évoquer, lat. evocare)

1. a reaminti, a reînvia; a descrie în mod sugestiv.
 

evocabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évocable)

1. care merită să fie evocat.
2. care poate fi evocat.
 

evocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (evoca)

1. faptul de a evoca; amintire, aducere-aminte; evocație
2. scriere literară în care se evocă ceva.
 

evocație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. évocation, lat. evocatio)

1. evocare.
2. (jur.) trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță.
 

evocativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. evocativus)

1. care are darul de a evoca; care amintește, care aduce (ceva) în minte; evocator.
 

evocator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. évocateur, lat. evocatorius)

1. care are darul de a evoca; evocativ.
 

reevoca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + evoca)

1. a readuce în conștiință fapte, evenimente, împrejurări etc. trecute; a evoca din nou.
 

amovibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amovible)

1. (despre funcționari) care poate fi revocat, înlocuit, mutat.
2. (despre piese, organe de mașină etc.) mobil.
 

analepsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. evocare ulterioară a unui eveniment istoric.
 

anomie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. neputința de a evoca nume de persoane, localități etc.
 

antimemorii

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. antimémoires)

1. memorii cu caracter evocator, care nu respectă procedeele consacrate ale memorialisticii.
 

aperitiv, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
 

apocaliptic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apocalyptique)

1. care evocă sfârșitul lumii, catastrofic; teribil.