Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. évulsion, lat. evulsio)
1. smulgere; scoatere, extracție chirurgicală.
2. (var.) evulsiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. révulsion, lat. revulsio)
1. iritaţie locală a pielii, provocată pentru a stimula sistemul nervos sau pentru a face să înceteze o stare congestivă ori inflamatorie existentă în altă parte a corpului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. édispastique)
1. (medicament) care produce revulsie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. évulsion, lat. evulsio)
1. scoatere, extracţie prin smulgere.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. révulsif)
1. (medicament) care provoacă revulsie; care irită tegumentele (în aplicații locale).
2. I. (med.) se referă la medicamente, sau la alte mijloace, folosite pentru a decongestiona organul bolnav, provocând un aflux de sânge într-o regiune mai mult sau mai puțin îndepărtată de acesta.
3. II. substanță sau proces terapeutic utilizat pentru a provoca revulsie.