abuz

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalității; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.

autolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autolatria, gr. autolatreia)

1. adorație a propriei persoane; exagerare a eului propriu.

bombasticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (bombastic + -ism)

1. caracter bombastic; exagerare.

critica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. critiquer)

1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.

emfază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; prețiozitate, afectare, poză.
2. mod de exprimare care denotă emfază (1).

enormitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberație; absurditate.