Dictionar

Rezultate principale (Exalta):

Exalta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. exalter)

1. tr., refl. a (se) înflăcăra, a (se) entuziasma puternic.

2. tr. a slăvi, a glorifica.


Rezultate secundare (Exalta):

Exaltant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exultant)

1. care înflăcărează; pasionant, entuziasmant.


Exaltat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exalta)

1. adj., s. m. f. (om cu temperament) aprins, înflăcărat, peste măsură.

2. adj. (fam.) ieşit din minţi; surescitat.


Exaltaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exaltation, lat. exaltatio)

1. exaltare.


Augustinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)

1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.


Delir

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délire, lat. delirium)

1. tulburare patologică a conştiinţei, manifestată prin aiurări, halucinaţii etc.

2. (fig.) exaltare, extaz, frenezie, entuziasm excesiv.


Delirant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. délirant)

1. I. care este în stare de delir, ca de delir.

2. care delirează, care trăiește în afara realității.

3. (med.) care este însoțit de delir, care are caracteristicile delirului.

4. (fig.) care vădește o pasiune foarte puternică; cu o exaltare de delir; exaltat, frenetic.

5. II. bolnav care delirează.


Encomion

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. enkomion, discurs)

1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică şi solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva.

2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu.


Energumen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énergumène, lat. energumenus)

1. persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol.

2. (fig.) om exaltat, agitat.


Entuziasm

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

1. însufleţire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare.