Dictionar

exaspera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exaspérer, lat. exasperare)

1. a enerva, a irita peste măsură; a scoate din sărite.
 

exasperant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exaspérant)

1. care exasperează; înnebunitor.
 

agasa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. agacer)

1. a provoca o senzație iritantă și în general neplăcută prin insistență; a plictisi cu insistențele; a enerva, a irita, a exaspera.
2. (antonim) a calma.
 

disperare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dispera)

1. faptul de a dispera; desperație.
2. pierdere a oricărei speranțe; ajungere sau aducere a cuiva în stare de exasperare; stare disperată.
3. (var.) desperare.
 

oripila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. horripiler, lat. horripilari)

1. a înfiora, a îngrozi.
2. (fig.) a exaspera.
 

perseverație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. persévération, lat. perseveratio)

1. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă.