Rezultate principale (Excursie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excursion, lat. excursio)
1. plimbare, călătorie pe jos sau cu orice mijloc de transport, de obicei în grup şi având un scop instructiv-educativ, sportiv sau de agrement.
2. (fon.) moment în care organele articulatorii iau poziţia necesară pentru articularea sunetului; tensiune.
Rezultate secundare (Excursie):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. excursionniste)
1. persoană care merge într-o excursie; un călător sau turist.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Rucksack)
1. sac de excursie, cu bretele, care se poartă pe spate; raniță.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. safari)
1. expediție de vânătoare în Africa neagră.
2. (p. ext.) excursie în timpul căreia se fac fotografii de animale sălbatice.
3. raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat mai ales pe continentul african, pe drumuri și în condiții dintre cele mai vitrege.