executiv, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. exécutif)
Etimologie: (fr. exécutif)
1. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor.
2. putere ~ă (şi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor.