Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exhaustif)
1. care epuizează o chestiune, o întrebare; care tratează temeinic un subiect de studiu, fără a omite nimic; complet, în întregime.
2. (antonime) incomplet, neexhaustiv, superficial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhaustivité)
1. proprietatea a ceea ce este exhaustiv, complet; caracter exhaustiv.
2. metodă exhaustivă de calcul, de analiză etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. esauriente)
1. care slăbește, epuizează; epuizant.
2. care tratează complet; exhaustiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exhaustif)
1. care epuizează o chestiune, o întrebare; care tratează temeinic un subiect de studiu, fără a omite nimic; complet, în întregime.
2. (antonime) incomplet, neexhaustiv, superficial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. exhaustivité)
1. proprietatea a ceea ce este exhaustiv, complet; caracter exhaustiv.
2. metodă exhaustivă de calcul, de analiză etc.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. statisticien)
1. specialist în statistică, ramură a matematicii având ca obiect analiza (în general neexhaustivă) şi interpretarea datelor cuantificabile; (înv.) statistic.