Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (con- + exilat)
1. (om) care este exilat împreună cu alții.
2. (var.) conesilat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (exila)
1. condamnat la exil; aflat în exil.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după déporté)
1. (cel) care este trimis forțat într-o regiune îndepărtată, care se află în deportare; exilat, surghiunit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exil, lat. exilium)
1. pedeapsă constând în expulzarea unui condamnat de pe teritoriul statului sau al ţării al cărei cetăţean este; (p. ext.) plecare voluntară a cuiva din propria-i ţară; situaţia celui exilat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (proscrie)
1. adj., s. m. f. (cel) care a fost scos de sub scutul legii; izgonit, exilat.
2. adj. (despre idei, acţiuni etc.) interzis, oprit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expulsable)
2. care poate fi scuipat, eliminat.
3. care poate fi izgonit din țară, exilat.
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (învechit)
Origine: (con- + exilat)
1. (om) care este exilat împreună cu alții.
2. (var.) conesilat.