Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expédition, lat. expeditio)
2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări ştiinţifice sau pentru afaceri comerciale.
3. campanie militară în afara graniţelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryptie)
1. (ant.) probă de iniţiere cu care se încheia educaţia spartană.
2. expediţie nocturnă de asasinare în masă a iloţilor, care însoţea această probă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croisade, it. cruciata)
1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. équiper)
1. tr. a dota (o navă, o armată, un soldat) cu cele necesare pentru o acţiune, o expediţie, o călătorie.
2. refl. a se pregăti pentru o acţiune; (p. ext.) a se îmbrăca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expéditionnaire)
1. adj. referitor la expediţie.
2. corp ~ = grupare de forţe armate însărcinată cu acţiuni militare pe teritoriul unor ţări îndepărtate.
3. s. m. membru al unei expediţii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. safari)
1. expediție de vânătoare în Africa neagră.
2. (p. ext.) excursie în timpul căreia se fac fotografii de animale sălbatice.
3. raliu automobilistic fără probe speciale, desfășurat mai ales pe continentul african, pe drumuri și în condiții dintre cele mai vitrege.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. expedia)
1. acțiunea de a expedia și rezultatul ei; trimitere (prin poștă sau prin cale ferată) a unui obiect la locul de destinație; expediție, (înv.) expeduire.
2. executare rapidă și superficială a unui lucru, a unor lucrări etc.
3. rezolvare în grabă și superficială a intereselor cuiva.
4. tratare sau analizare superficială.
5. (jur.; înv.) realizare a unei copii după un act sau o hotărâre judecătorească.
6. (fam.) descotorosire de cineva.
7. (fam.) îndepărtare a cuiva.
8. (var.) expediare.