Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vb. expedia)
1. acțiunea de a expedia; trimitere (prin poștă sau prin cale ferată) a unui obiect la locul de destinație; expediere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. expedia)
1. (despre scrisori, colete, bani etc.) trimis prin poștă sau prin mesagerie; (prin general.) trimis în grabă într-un anumit loc.
2. (despre o persoană) trimis către o destinație îndepărtată cu o anumită misiune.
3. (despre interesele unei persoane) rezolvate în grabă și superficial.
4. (despre o treabă, un lucru etc.) făcut repede și cu ușurință; executat repede și superficial.
5. tratat sau analizat superficial.
6. (jur; înv.; despre un act sau o hotărâre judecătorească) după care s-a făcut o copie.
7. (fam.; despre persoane) îndepărtat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cécogramme)
1. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poştă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. colis)
1. pachet expediat prin poştă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. courrier)
1. s. m. f. cel care transportă la destinaţie corespondenţă, mesaje etc.; factor poştal.
2. ştafetă.
3. s. n. transportul scrisorilor, al ziarelor etc.
4. scrisorile expediate sau primite deodată.
5. mijloc de transport (vehicul, navă, avion) care serveşte la transportul corespondenţei sau asigură un serviciu comercial regulat.
6. cronică dintr-un jurnal sau dintr-o revistă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. facture)
1. act justificativ în care se consemnează cantitatea, calitatea, preţul etc. mărfurilor cumpărate sau expediate.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. par avion)
1. (expediat) prin avion.