Dictionar

explicit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. explicite, lat. explicitus)

1. (și adv.) exprimat limpede; deslușit, lămurit, clar.
2. (mat.; despre relația dintre variabile) care definește o funcție.
 

explicita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expliciter)

1. a face explicit, a clarifica.
 

explicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explicité)

1. caracterul a ceea ce este explicit; claritate.
 

entimemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enthymème, gr. enthymema)

1. silogism prescurtat, în care una dintre premise sau concluzia nu sunt exprimate explicit.
2. figură de stil constând în exprimarea gândului printr-o contradicție sau sub forma unei concluzii.
 

explicita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. expliciter)

1. a face explicit, a clarifica.
 

explicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. explicité)

1. caracterul a ceea ce este explicit; claritate.
 

inexplicit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. inexplicit)

1. care nu este clar exprimat sau explicat; neexplicit, neclar.
2. (antonime) explicit, clar.
 

metaartă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (meta- + artă)

1. activitatea de explicitare a proceselor de gândire, procedurilor și presupozițiilor de a face artă; arta despre artă.
 

porno

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr. porno)

1. legat de pornografie; cu caracter pornografic.
2. (loc.) film ~ = film în care actul sexual este prezentat în mod explicit pentru a provoca excitarea sexuală a spectatorului.