exploda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. explodere)

1. (despre explozive, proiectile) a face explozie.
2. (despre aparate) a se sfărâma datorită presiunii interioare.
3. (despre gaze) a izbucni (într-o erupție).
4. (fig.) a izbucni, a răbufni.

capsă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. capsa, germ. Kapsel)

1. dispozitiv de închidere din piese care se îmbucă una în alta la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte; buton (II, 1).
2. inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc.
3. piesă cu care se prind hârtii, foile unei cărți etc.
4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminantă la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul inițial necesar explodării încărcăturii o (fam.) a fi cu ~a pusă = a fi nervos, gata de ceartă.
5. rondelă metalică izolată la soclul becului, care face legătura cu unul din capetele filamentului.

detona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détoner, lat. denotare)

1. tr. a produce o explozie.
2. intr. a exploda.

explozibil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. explosible)

1. (substanță) care poate exploda; exploziv.
2. (învechit) esplosibil, (învechit) esplozibil.
3. (anton.) inexplozibil, neexplozibil.

exploziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. explosif)

1. adj. care poate exploda; care produce explozie; detonant.
2. care caracterizează explozia.
3. consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă.
4. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent.
5. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie.

inexploziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inexplosif)

1. (despre substanțe) care nu poate exploda.

rateu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raté)

1. neaprindere a pulberii unui proiectil; proiectil neexplodat.
2. defect în funcționarea unui motor cu explozie, datorită arderii incomplete a combustibilului, care produce o falsă explozie.
3. (fam.) gafă.