Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explorateur, lat. explorator)
1. s. m. f. cel care explorează.
2. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exploratoire)
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquanaute)
1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crâniectomie)
1. deschidere a craniului în scop terapeutic sau explorator.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. lunaute, engl. lunanaut)
1. astronaut care călătorește pe Lună; selenaut.
2. cineva instruit să trăiască și să lucreze pe o lună; un explorator al unei luni.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. spéléonaute)
1. explorator care face experiențe științifice prin rămânerea prelungită în grotele subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thoracentèse)
1. puncţie pleurală în scop explorator sau terapeutic.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. nautes „marinar, navigator”)