expunere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (expune)

1. acțiunea de a (se) expune.
2. relatare; ceea ce se expune.
3. narațiune, povestire.
4. ~ de motive = prezentare a unui proiect de act normativ cuprinzând sublinierea și motivarea soluțiilor noi.

antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

autoreferat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după rus. автореферат)

1. expunere succintă făcută de autor asupra unei lucrări proprii.
2. rezumat, întocmit de autor, al principalelor rezultate ale lucrării de disertație pentru gradul de doctor sau candidat în știință.

axiomatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. axiomatique)

1. adj. întemeiat pe o axiomă, cu caracter de axiomă.
2. metodă ~ă = metodă științifică de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propoziții (teoreme).
3. s. f. disciplină care studiază înlănțuirea coerentă a axiomelor, în scopul asigurării corectitudinii fundamentelor matematicii și a utilizării corecte a deducției în științe; timologie.

biografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biographie)

1. expunere (scrisă) a vieții cuiva.

bipac

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bipack)

1. (cinem.) pachet de două pelicule cu emulsiile în contact, fiecare sensibilă la altă culoare pentru o singură expunere.
2. procedeu de filmare combinată, având ca scop efectuarea unor trucaje dificile.