Dictionar

afotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphotique)

1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
3. (antonim) eufotic.
 

alexandrit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)

1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.
 

egutaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. égouttage)

1. acțiunea de a elibera un lucru de lichidul pe care îl conține sau cu care este acoperit, făcându-l să curgă picătură cu picătură; egutare.
2. îndepărtare a apei din cărbuni și din minereuri, prin depozitare în silozuri sau în grămezi expuse la soare.
 

eritropsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. érythropsie)

1. (med.) defect de vedere constând în a percepe obiectele colorate în roșu (această discromatopsie este cunoscută schiorilor care au fost expuși prea mult timp la o luminozitate foarte puternică).
 

erozivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. erosivity)

1. însușirea de a fi eroziv.
2. măsură în care un sol este expus eroziunii agenților naturali.
 

etalaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étalage)

1. etalare.
2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă.
3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal.
4. (fig.) expunere ostentativă, paradă.