Rezultate secundare (Exterminare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. éradication)
1. acțiunea de a eradica și rezultatul ei; acțiunea de a dezrădăcina, de a extirpa complet (ceva); suprimare definitivă; eradicare.
2. (în part.) eliminarea completă a unei specii de animale dăunătoare.
3. (med.) îndepărtarea completă a unui organ, tumoră, leziune et cetera; înlăturare completă a unei boli, a unei epidemii etc.
4. (conflicte etnice) exterminare sau epurare etnică.
5. (var.) (înv.) eradicațiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. extermination, lat. exterminatio)
1. acțiunea de a extermina și rezultatul ei; exterminare.
2. proces menit să distrugă fizic toți membrii unei populații vivante: plante, animale sau oameni.
3. (în special) distrugere totală, ruină absolută.
4. (var.) (înv.) esterminațiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. génocide)
1. exterminare a unui grup naţional, etnic, rasial sau religios.
2. (prin ext.) distrugerea unui popor, a unei întregi populații.
3. (fig.) hecatombă, moarte violentă și rapidă a unui număr mare de oameni.
4. ~ cultural = orice act de distrugere deliberată a moștenirii culturale a unui popor sau a unei națiuni pentru scopuri politice, militare, religioase, ideologice, economice, etnice sau rasiale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. holocauste)
1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinităţii, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar.
2. exterminare a unui mare număr de oameni.
3. (fig.) ofrandă, sacrificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-malthusianisme)
1. doctrină burgheză contemporană care reia teoria lui Malthus a pretinsei suprapopulări a globului, propunând soluţii de exterminare în masă a populaţiei.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (săsesc. hoenger, cf.germ. Henker)
1. persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și exterminarea câinilor vagabonzi; ecarisor, (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.
3. (figurat) om sadic, ticălos, rău.