Dictionar

 

extraordinaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. straordinarietà)

1. faptul de a fi extraordinar; singularitate, excepționalitate.
2. (antonime) normalitate, banalitate.
 

abracadabrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abracadabrant)

1. cu totul neobișnuit; surprinzător, uluitor, extraordinar; ciudat, bizar.
 
 
 

colosal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colossal)

1. extraordinar de mare; uriaș, gigantic, imens.
2. nemaipomenit, teribil; fabulos.
 

excepțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exceptionnel)

1. care este, face, constituie o excepție.
2. care iese din comun; deosebit.
3. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent.