Rezultate secundare (Exuberant):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exubérant, lat. exuberans)
1. care îşi manifestă sentimentele prin demonstraţii exterioare, vii, excesive; expansiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exubérance, lat. exuberantia)
1. însuşirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. babylonisch)
1. babilonian.
2. uriaş, enorm, măreţ, somptuos; (fig.) exuberant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. débordant)
2. (fig.) exuberant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expansion, lat. expansio)
1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere, detentă.
2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări.
3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată.
4. orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente.
5. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. expansif)
1. (om cu temperament) exuberant, comunicativ, vioi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exubérance, lat. exuberantia)
1. însuşirea de a fi exuberant; manifestare exuberantă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Jugesndstil)
1. tendinţă, manieră neobarocă de la sfârşitul sec. XIX, care acorda o mare importanţă efectelor decorative, cultivând cu predilecţie exuberanţa decorului vegetal, arabescul floral şi raporturile de culoare alese arbitrar.