Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oscillation, lat. oscillatio)
1. mişcare periodică alternativă a unui corp faţă de o poziţie de echilibru.
2. variaţie periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic.
3. (fig.) şovăială, ezitare; fluctuaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. tâtonnant)
1. care procedează cu ezitare pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; care tatonează.