Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)
1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. failler)
1. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca.
Parte de vorbire: adj. (desuet)
Origine: (lat. fallibilis)
1. care este pasibil să eșueze, să se înșele sau să comită o greșeală; failibil.
2. (antonime) infailibil, infalibil.
Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (cf. lat. fallibilitas)
1. posibilitatea de a eșua, de a cădea în eroare sau de a comite o greșeală; failibilitate.
2. (antonime) infalibilitate, infailibilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. phallique, lat. phalicus)
1. adj. care aparţine cultului falusului.
2. s. f. pl. sărbători religioase la cinstea zeului Bacus.
Parte de vorbire: adj. (regional)
Origine: (fală + -icios)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abrachiocéphale)
1. (med.) monstru care prezintă abrahiocefalie.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)
1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. acanthocephaliasis)
1. boală parazită provocată de acantocefali.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acéphale, lat. acephalus)
2. (bot.) fără capitul floral; fără organ capituliform.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)
1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. acrocéphale)
1. (cel) care prezintă acrocefalie; oxicefal.