Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détritique)
1. (despre roci) provenit din altă rocă prin fărâmiţarea cauzată de agenţi externi; clastic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dilacérateur)
1. aparat pentru fărâmiţarea reziduurilor grosiere din apele uzuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlamm)
1. deşeuri din fărâmiţarea minereurilor.
2. substanţă petrolieră în suspensie care pluteşte pe mare sub forma unor aglomerări poluante dense, purtate de vânturi şi curenţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Zacherlin)
1. substanţă insecticidă obţinută prin fărâmiţarea şi pisarea fină a inflorescenţelor (capitulelor) uscate ale unei plante din familia compozeelor, din Orient.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tritura)
1. acțiunea de a tritura și rezultatul ei; triturație.
2. fărâmițare a unei substanțe solide în particule fine; sfărâmare, zdrobire, pulverizare.